Pentru ca sunt inca o tanara
visatoare in cautarea marii iubiri, pentru ca inca cred in povestile de
dragoste cu happy-end si mai ales pentru ca am citit acum ceva timp cartea
“Eat, Pray, Love”, am tinut mortis sa ma pun un pic in locul lui Elizabeth Gilbert ( personajul principal al
romanului) si sa cred ca barbatul viselor mele ma asteapta sa-l gasesc undeva,
pe o plaja retrasa din Bali.
Cu o asemenea misiune, nu mi-a
fost greu sa conving doua prietene dragi sa mi se alature, asa ca mi-am luat
bagajul si am plecat spre coastele insorite ale Asiei. Costumul de baie,
papucii de plaja si palariuta de soare au fost primele lucruri pe care le-am
luat cu mine in acest concediu minunat. Imi si imaginam o scena ca de film –
noi, cele trei prietene bune, stand pe o plaja cu nisip alb si savurand
cocktailuri servite de ospatari sexy. Am inchiriat o
vila cu piscina privata pentru 6 nopti de neuitat, intr- una dintre cele mai
populare statiuni, Seminyak.
Sute de magazinase cu suveniruri,
haine si bijuterii impanzeau centrul localitatii si ne furau privirile de
fiecare data in drumul nostru spre ocean. Plaje late cu nisip fin, baruri cu
muzica traditionala, valuri, surferi, cupluri de indragostiti, si noi trei
printre toate acestea.
Primul lucru de bifat de pe lista
noastra “must do” a fost surfingul; asa ca am angajat doi instructori sa ne initieze in tainele acestui
sport. Desi pare destul de usor, nu este deloc asa (mai ales atunci cand cei
care incearca sa te invete sa-ti tii echilibrul pe placa de surf sunt doi
australieni cu ochi albastri ca cerul si corp de model ). Dupa cele doua ore de
tentative ( mai multe nereusite decat reusite ), genunchii zgariati si
rasuflarea taiata, pot indrazni sa spun ca ma incadrez in grupa ‘incepatorilor”
si sa sper ca data viitoare va fi mai bine.
O plimbare pe faleza este modul ideal de a petrece o dupa-masa frumoasa si relaxanta. Restaurantele cu fructe de mare sunt cele mai cautate, insa gama de mancaruri este destul de variata. Spre deosebire de Europa, unde tot ce provine din mare este foarte scump, in Bali poti savura o masa copioasa cu doar 10 euro. Crabi, homari, caracatita, scoici si creveti sunt doar cateva dintre bunataturile pe care le-am gustat aproape in fiecare seara. Bineinteles ca noptile nu se puteau incheia altundeva decat in faimoasa Kuta, statiunea care nu doarme niciodata. Mereu imbracate frumos si pe niste tocuri mai mari decat paharele de sampanie din care bausem ceva mai devreme, am plecat sa exploram multele cluburi din zona. Muzica de toate genurile a atras tot felul de oameni – de la batranei de peste 60 de ani care cautau compania tinerelor balineze care le puteau fi nepoate, la musulmani putin jenati de destrabalarea din local insa nu atat de tare incat sa paraseasca incinta si terminand cu travestiti cu fuste scurte si bluze decoltate. Mi-a fost clar dupa prima seara ca, barbatul pe care il cautam eu cu atata ardoare nu era nici pe departe in localurile de acest gen.
Asa ca in zilele urmatoare am plecat sa exploram insula. Cea mai buna varianta
de transport este sa inchiriezi o masina cu sofer. Norocul nostru a fost sa-l gasim pe Ardi, un
balinez cu o mustacioara simpatica, care ne-a plimbat timp de doua zile prin
toate colturile insulei. In afara de faptul ca mergea foarte incet (daca ma
chinuiam putin, il depaseam alergand) si claxona mult prea des, ne-a aratat
niste locuri minunate. Daca ajungeti vreodata in Bali,
sa va faceti timp pentru a vizita templul de pe apa, Tahan Lot. Este un loc
impresionant care va va placea cu siguranta - o simbioza intre credinta, natura
si paradis.
Nu am uitat nici o clipa ca motivul principal pentru care am venit in Bali a fost sa-mi gasesc marea dragoste. Si daca Elizabeth Gilbert s-a indragostit pe
romantica si ascunsa plaja Padang Padang, am hotarat sa-mi incerc si eu norocul
in acelasi loc.
Din pacate insa, nu am gasit nimic din ceea ce
cautam – iubirea fugise de mine,
speriata probabil de puhoiul de turisti care invadase plaja inca de la primele
ore ale diminetii; linistea se pierduse si ea printre zecile de limbi si
dialecte diferite; si eu am ramas doar
cu ideea ca acea fata din poveste a fost intr-adevar tare norocoasa.
Daca scenariul de dragoste nu
ne-a iesit ca in roman, am pornit si noi, cum cerea traditia locala, in
cautarea unui vraci care sa ne poata vindeca sufletele. In cultura balineza,
magia are un loc foarte important in viata tuturor. Fiecare persoana poarta cel
putin un inel cu o piatra sfintita, inel ce, cred ei, ii apara de magia neagra.
Si uite-asa am ajuns intr-un mic satulet
pe malul oceanului unde, se presupunea ca locuieste acest vindicator faimos.
Taximetristul care ne-a adus in acest loc ne-a spus ca el vine aici de fiecare
data cand copiii i se imbolnavesc sau cand are o mare cumpana in viata. Nu se
plateste o taxa pe “consultatie” insa o contributie din partea celui care are
nevoie de ajutor este intotdeauna binevenita. Vraciul era un barbat tanar,
imbracat in niste pantaloni albi de in si avea pe cap un turban de aceeasi
culoare. Nu intelegea engleza, asa ca soferul nostru a fost si traducator.
Bineinteles, dupa cum ma asteptam, sursa tuturor problemelor a fost magia
neagra. Nu a durat mult pana sa am convingerea ca am batut atata drum degeaba.
Asa ca i-am lasat niste banuti si cateva bomboane si nu am facut altceva decat
sa plec la fel de nelinistita precum am venit.
Poate ca nu mi-am gasit marea
dragoste in aceasta frumoasa excursie in Bali desi asa speram, insa incep sa ma
gandesc ca trebuie sa crezi cu tarie ca ceva se va schimba in bine, pentru a se
schimba cu adevarat.
Pana data viitoare, sa aveti un
cer senin!
Pentru poze, click aici
